Publisher's Synopsis
"Am avut mare iubire fa?a de Dumnezeu ?i fa?a de oameni, ?i de aici am primit putere sa ma lupt pentru ceea ce am socotit eu ca imi este de trebuin?a in via?a. [...] In via?a mea am cazut adesea, dar dupa aceea m'am ridicat ?i m'am luptat, am in?eles ca via?a este o lupta ?i ca aici, pe pamant, omul nu are lini?te." Aceste cuvinte, cel mai probabil rostire/scriere autentica a Parintelui Kalist (1896-1991), parte dintr-un testament spiritual al sau, cuprins in partea finala a car?ii de fa?a, sintetizeaza cel mai bine con?inutul ?i rostul ei. De?i redactata la persoana intai singular in intregime, ea nu se incadreaza in tiparul autobiografiilor, ci in cel al romanelor cu elemente biografice. Autorul - un laic Sarb - ?i-a intocmit scrierea pe multe marturisiri personale ale Parintelui, pe care l-a cunoscut indeaproape. De altfel, este u?or de remarcat acest lucru in iconomia textului, anume faptul ca stilul monahicesc al Parintelui - cum se poate u?or identifica in fraza mai sus citata - difera de stilul laic al autorului car?ii. De asemenea, modul cum au fost preluate ?i redate in scris relatarile Parintelui celui ce, de mic a fost mandru ?i incapa?anat" tradeaza nu arareori stangacia dogmatica a autorului, strain de profunzimile inva?aturii de credin?a Ortodoxa, fascinat insa de personalitatea Parintelui Kalist.
